PUBLISIND/SNLP: POLITIA PENITENCIARA si ANA BIRCHALL, PLUS CATEVA DETALII

Se impun cateva clarificari inainte de a incepe disecarea noului statut al politistilor de penitenciare. Despre continutul acestuia vom avea mult timp sa povestim. Foarte mult timp. Vedem cat de greu se produce o schimbare majora a unei legi organice. Intre timp indemnam la calm si atentie. Lucrurile sunt in general bune insa nu cred ca se asteapta cineva la o lege din care curge miere si atat. Este totusi un statut special, cu mai putine drepturi decat obligatii, interdictii si restrictii.

Cu toate acestea recomandam celor poate prea repede cuprinsi de extazul perspectivei unor functii de putere la care accesul sa fie rapid si fara agenti in competitie, sa citeasca mai atent amendamentele si sa nu ne desconsidere in continuare asa cum nici noi nu o vom face. Cand studiezi un raport al unei comisii parlamentare verifici mai intai amendamentele admise, cele respinse nu au relevanta. Unele amendamente desi erau utile sunt respinse ca redundante, problema respectiva fiind clarificata prin alta modificare. Nu poti avea un anumit text de lege amendat de doua ori cu texte similare sau chiar identice. Evident, unul se va respinge.

Toti impreuna formam acest sistem si nu vrem sa lasam pe nimeni in urma. Avem grija agentilor asa cum o avem si pe cea a tinerilor ofiteri care trebuie sa invete sa aiba incredere mai multa si sa constientizeze ca au privilegiul, contrar aparentelor, de a face parte dintr-un sistem construit cu greu, timp de 15 ani, pas cu pas, pe principii democratice, dand prioritate protectiei sociale si pe cat posibil egalitatii de sanse. Comparatii am mai facut si nu vrem sa aglomeram cu explicatii dar iata apar indicatori simpli care releva exact nivelul la care suntem in sectorul public si in structura de aparare, insa pe scurt, pentru ceilalti salariati din sistemul de aparare, noi reprezentam un model. O vom dovedi si prin prevederilor noului statut.

Unul din acesti indicatori este, de exemplu, dezamagirea recent exprimata inclusiv in comentarii pe site, ca vor fi reinfiintate comisiile de disciplina, pe baze statutare noi si cu o procedura complexa. Dar daca ne uitam in ultimii 10 ani la cat de mult a fost redusa (spre derizoriu, ca sa nu spunem spre penibil) forta sanctionatorie a angajatorilor care, pe langa absenta sanctiunilor directe, s-au lovit in comisii de reprezentantii sindicali si de foarte multe ori chiar de liderii care asistau la cercetare, putem sa intelegem fenomenul. Putinele sanctiuni date, au fost in majoritate anulate in instante. Merita sa spunem ce se intampla in restul structurii de aparare? Are rost sa incepem sa comparam? Faptul ca noi ne suparam in perspectiva reactivarii procedurii disciplinare este in esenta un semn bun, de sistem sanatos, care merge constant spre mai bine.

PUBLISIND/SNLP va sustine cu orice pret aceasta evolutie democratica, echilibrata, a sistemului nostru, inclusiv in planul accesului la ciolan, ca sa o spunem direct, chiar daca strategia noastra va deranja pe alocuri, punctual. Ne incapatanam sa credem ca se poate ajunge la performanta si daca (sau mai ales daca) ne indepartam de stilul de management cazon, brutal, bazat pe subordonare si obedienta. Numarul mare de pedepse nu va face sistemul penitenciar mai bun. Cat timp primele si premiile sunt interzise prin lege din 2009, nu vom permite un management exclusiv coercitiv. Asa cum nu vom permite ocuparea preferentiala, excesiv de facila sau chiar discretionara a unor functii de comanda.

Revenim la tema principala a articolului, luand in considerare si anumite materiale de presa care minimalizeaza roluri, si facem cateva clarificari. Trebuie inteles din start ca PUBLISIND/SNLP a fost permanent in miezul problemei, al procesului decizional, de elaborare sau legislativ, privitor la Statutul politistului de penitenciare si avem reprezentarea corecta a rolurilor jucate de fiecare director general, ministru sau parlamentar, de-a lungul anilor de elaborare sau dezbatere, precum si al aportului real al fiecaruia dintre acestia.

Pe foarte scurt, in privinta Statutului politistilor de penitenciare, Ana Birchall a vrut si a inchis jocul in favoarea noastra, exact in modul si in intervalul de timp asumat si promis. Nu ne vom intoarce prea departe cu povestea. Ne oprim la Tudorel Toader care a preluat mandatul de ministru al justitiei in februarie 2017 si a descoperit ca are penitenciarele in subordine, la distanta de 6 luni. Statutul politistului de penitenciare era finalizat si astepta doar un ministru care sa-l sustina la nivel de guvern si sa-l impinga ca proiect legislativ in Parlament. Ardea camasa pe noi sa iesim din aceasta incertitudine, insa dom’ profesor Toader a zis ca… se apuca de studiu.

Si l-a studiat cam un an, pana a depus in Parlament ceva doar de el stiut, un proiect care nu a fost convenit si nici agreat cu sindicatele. Am citit din mers proiectul decis de ministrul Toader si apoi ne-am aruncat in comisiile din Senat si din Camera deputatilor ca sa indreptam ce se mai putea. Insa, pe fondul unor asperitati, din Senat proiectul a iesit si mai sifonat, chiar cu pericole mari strecurate in continutul sau. Am apelat la Tudorel Toader insa acesta a ales un demers in stilul sau. A depus la Parlament o serie de amendamente fara a le discuta cu noi. Statutul a ajuns in ultima etapa inainte de vot, la Comisia juridica din Camera deputatilor si acolo a intepenit.

Peste politistul de penitenciare a trecut si vacanta parlamentara, apoi in aprilie 2019, Tudorel Toader a pierdut sprijinul politic si s-a tot dus. Statutul nostru parea abandonat si se profila pierderea anului legislativ 2019. Ana Birchall a primit un mandat interimar si am inceput o noua relatie de dialog cu MJ. Noul ministru desi doar interimar, a spus clar ca vrea sa ajute si s-a mentinut in contact permanent cu presedintele PUBLISIND/SNLP. Principala problema era bugetul si intrucat ne aflam in pline proteste sindicale, solutionarea situatiei bugetare a fost prioritizata astfel incat Ana Birchall a organizat rapid o intalnire la Guvernul Romaniei, cu ministrul finantelor publice, ulterior asumandu-si in scris ca sumele solicitate se vor obtine la rectificare. Cu ceva mai multa liniste in planul fondurilor, am putut focusa pe statut.

Intrucat definitivarea Anei Birchall la MJ intarzia si ne apropiam de vacanta parlamentara, am incercat prin forte proprii sa miscam statutul operand si modificarile care ne interesau. Am primit un mesaj foarte ferm, aproape brutal, de la nivelul Camerei deputatilor – “pana cand statutul vostru nu va fi sustinut de un ministru definitiv, nu avem ce discuta, proiectul nu va intra in dezbaterea Comisiei juridice!”. Lucrurile au devenit, deci, foarte clare! Imediat dupa semnarea decretului de numire a Anei Birchall in functia de ministru al justitiei pe 11 iunie 2019, aceasta l-a contactat telefonic pe presedintele PUBLISIND/SNLP si a transmis ca a discutat cu presedintele Comisiei juridice din Camera deputatilor, dl Nicusor Halici si ca impreuna cu domnia sa, vor face tot ce este posibil ca statutul sa fie adoptat pana in vacanta parlamentara. Iata ca aveam un pas important facut de la lozinca scandata in protestele PUBLISIND/SNLP – “Toader ai ratat / Birchall fii barbat!”.

In continuare, a fost organizata intalnirea despre care am informat anterior si in cadrul careia am setat exact varianta optima de statut care se va adopta. La intalnire Nicusor Halici ne-a transmis ca a discutat cu dna Birchall, ca a receptionat solicitarea ministrului justitiei de a se urgenta dezbaterea in vederea adoptarii inainte de vacanta parlamentara si am vazut pentru prima data un presedinte de comisie parlamentara facandu-si suficient de mult timp pentru a analiza in liniste, cu calm si cu maxima atentie fiecare articol dintre cele care primisera amendamente, astfel incat la sedinta propriu-zisa a Comisiei juridice (sedinta comuna cu Comisia de administratie), lucrurile sa mearga atat de rapid si fara nicio asperitate, conduse intr-acolo, evident, chiar de dl Halici care merita tot respectul nostru pentru ca a facut exact ce a promis.

Nimic din toate cele mai sus expuse nu au fost posibile pe mandatul altor ministri. Cine vrea sa puna asta pe seama coincidentei, n-are decat! Noi spunem ca avem in sfarsit ministru! Nu stim cum va fi in continuare relatia cu Ana Birchall ca ministru al justitiei, dar pana acum stim ca lucrurile se misca repede si curat. Se ia act de probleme, se discuta solutiile, se asuma demersuri, apoi pur si simplu lucrurile se intampla. Rapid. Era ceea ce ne lipsea de multi ani. Nu ne place sa criticam de dragul de a critica. Insa nu vom ierta pe nimeni daca avem dovada vreunei greseli sau e relelor intentii. Dar cine se straduie, cine sprijina, cine contribuie, desi are si optiunea de a ignora, tergiversa, daca nu chiar complica lucrurile, asa cum au facut altii, merita stima noastra. Respect, Ana Birchall!

ARTICOL PRELUAT DE PE WWW.SNLP.RO